Ce este un sistem? Gândirea sistemică pornește de la scop
Un exemplu de centralizare lunară arată cum să examinezi un sistem prin scop, componente, resurse, management și mediu.
Când cineva spune „să regândim sistemul”, o persoană se poate gândi la înlocuirea programului, iar alta la etapele de la primire până la prelucrare. Folosesc același cuvânt, dar e posibil să se refere la lucruri foarte diferite. Întreabă pentru ce a fost construit sistemul și s-ar putea ca răspunsurile să difere și mai mult.
Începe prin a stabili de ce există sistemul, apoi privește ce contribuie la acel scop și în ce fel. Astfel se văd legăturile dintre proceduri, instrumente, oameni, timp și constrângerile din exterior. Poți folosi aceeași perspectivă pentru programe, fluxuri de lucru și organizații.
Cinci perspective asupra sistemului
Aici, un sistem este un ansamblu în care componentele și resursele funcționează într-un mediu dat pentru a atinge un scop. Îl notăm S = { V, C, R, M | E }.
| Perspectivă | Ce examinăm |
|---|---|
| V (Value, Scop) | De ce există sistemul și ce trebuie să realizeze? |
| C (Components, Componente) | Cum se combină funcțiile, procedurile și regulile pentru a îndeplini scopul? |
| R (Resource, Resurse) | Ce oameni, echipamente, fonduri, timp și informații sunt necesare pentru funcționarea componentelor? |
| M (Management) | Ce activități ajustează și controlează componentele și resursele și asigură coordonarea cu mediul pentru a atinge scopul? |
| E (Environment, Mediu) | Ce condiții și actori din afara sistemului îi influențează funcționarea? |
Linia verticală dinaintea lui E marchează granița sistemului analizat. Când examinezi munca unui singur departament, termenul de predare al altui departament este o condiție externă. Dacă analizezi procesele întregii companii, procedura prin care se stabilește termenul intră și ea în discuție. În funcție de domeniul ales, se schimbă ce poți modifica și cu cine trebuie să te coordonezi.
După cum am descris în Ce înseamnă managementul?, atingerea scopului poate cere reorganizarea mecanismelor și procedurilor, redistribuirea oamenilor și a timpului și, când e nevoie, înțelegeri cu persoane din afara sistemului. Ajustările sunt necesare atât la construirea sistemului, cât și când situația se schimbă după punerea lui în funcțiune.
Exemplul unei centralizări lunare din fișiere CSV
Să presupunem că ți se cere să automatizezi centralizarea lunară. Dacă scopul (V) este să livrezi până în următoarea zi lucrătoare după închidere o centralizare ale cărei cifre pot fi urmărite până la sursă, simplele totaluri nu sunt suficiente. Verificarea denumirilor de coloane și a lunii, agregarea pozițiilor și înregistrarea fișierelor folosite sunt componente (C). Fișierele CSV sursă, definițiile coloanelor, echipamentele care execută prelucrarea, oamenii care verifică rezultatul și timpul lor sunt resurse (R).
Formatele și termenele de predare ale departamentelor, permisiunile de stocare și regulile de prelucrare a datelor personale sunt condiții pe care echipa de centralizare nu le poate schimba singură. Acestea țin de mediu (E). Dacă versiunile corectate continuă să sosească după termen, poți schimba procedura de acceptare și recalculare (ajustarea lui C), poți aloca personal și timp pentru verificare (ajustarea lui R) sau poți conveni cu expeditorii termenele și cum se anunță înlocuirea fișierelor (coordonarea cu mediul). A decide ce trebuie schimbat și a pune în practică aceste schimbări, astfel încât raportul să fie livrat la timp cu cifre verificabile, înseamnă management (M) în acest exemplu.
Odată înțelese aceste legături, poți trece în WBS (structura de descompunere a lucrărilor, Work Breakdown Structure) sarcini și livrabile, de pildă „crearea regulilor de validare” și „stabilirea procedurii de înlocuire cu expeditorii”. Nu trebuie să rezolvi totul la prima întâlnire. Dacă întrebarea rămasă este cine poate accepta un CSV după termen, știi deja pe cine să cauți.