Simulator de portativ pentru instrumente transpozitoare

Despre acest instrument

Comparați înălțimea reală a pianului cu notele scrise pentru clarinete, saxofoane, corni și alte instrumente transpozitoare. Selectați o notă pe orice portativ pentru a vedea notele ce produc aceeași înălțime sonoră în toate părțile. Totul se procesează în browser; nu se transmit date.

Selectați o notă pentru comparație

Comenzile aleg înălțimea reală a pianului. Pe orice portativ, faceți clic pe o linie sau pe un spațiu pentru a schimba nota; alterația curentă se păstrează la deplasare. Pentru tastatură, focalizați portativul și apăsați ↑ sau ↓.

Înălțimea reală și cea scrisă

  • Înălțimea reală este sunetul auzit, iar cea scrisă este nota din partitura instrumentului. De exemplu, B♭3 la pian corespunde notei C4 scrise pentru clarinetul în B♭ și notei C5 pentru saxofonul tenor în B♭ (notată cu o octavă mai sus).
  • Do central este C4. Nu se aplică armură. „Fără alterație” nu desenează niciun semn lângă notă. Sunt acceptate diezuri și bemoluri duble; când ar fi necesară o alterație triplă, se afișează o scriere enarmonică echivalentă.
  • Se compară sunetele reale între A0 și C8. Rezultatele sunt transpoziții calculate, nu garanții ale ambitusului fiecărui instrument. Armurile, redarea audio și conversia fișierelor muzicale nu sunt incluse.

Numele notelor și silabele de solfegiu

Numele notei rămâne același când se schimbă tonalitatea (de exemplu C sau B♭). Silaba de solfegiu indică funcția ei în tonalitate. În sistemul do mobil pentru game majore, „do” este tonica: C în do major, dar B♭ în si bemol major.

În do fix, silaba „do” desemnează întotdeauna C. Instrumentul afișează nume de note precum C și B♭, nu silabe de solfegiu, deoarece nu se alege o tonalitate.

De ce instrumentele folosesc note scrise diferite

Saxofonul alto și cel tenor folosesc de regulă aceeași digitație pentru C scris, dar sună la înălțimi diferite. Pentru B♭3 real, clarinetul în B♭ citește C4, saxofonul alto în E♭ citește G4, iar cornul în F citește F4.

Această notație menține relația dintre digitație și nota scrisă când se schimbă instrumentul. Pentru comparația sunetelor într-un ansamblu, părțile trebuie însă convertite la înălțimea reală. Partiturile generale pot conține note transpozate sau sunete reale.

Notația diferă în funcție de epocă și ansamblu. Instrumentul oferă variante moderne și istorice ale cornului în F în cheia fa, notații franceze și germane ale clarinetului bas și părți în cheia sol pentru fanfarele britanice de alamă. Cheia singură nu determină transpoziția.