Introducere

„Subordonații bărbați sunt strigați cu sufixul -kun, subordonatele femei cu -san.”

Dacă faci parte din generația japoneză a „salariaților” de vârstă mijlocie, probabil că ai auzit regula asta toată viața profesională. Pe mine m-a deranjat mereu.

De ce sunt „bărbații juniori” separați prin -kun? Sunetul poartă nuanța de „imatur” sau „inferior în rang”, iar această nuanță distorsionează relațiile, indiferent dacă persoanei îi convine sau nu. Distorsiunea inevitabil se răsfrânge asupra evaluărilor și încrederii.

Aici analizez problemele pe care le creează „cultura -kun”, atât din propria experiență, cât și printr-o lentilă contemporană. A venit timpul să schimbăm ceva.

Contextul istoric al acestei culturi

De ce a apărut „bărbați = -kun, femei = -san”?

În Japonia postbelică, școlile și cluburile au popularizat regula tacită: băieții erau strigați cu -kun, fetele cu -san. Aceasta reflecta rolurile de gen din acea vreme și a fost transferată aproape nemodificat în mediul corporativ.

Ideea că băieții sunt „în mod natural” -kun, iar fetele -san a persistat până la vârsta adultă. Dar societatea s-a schimbat. Egalitatea de gen a avansat, iar rolurile și abilitățile nu mai sunt dictate de sex. Doar formele de adresare au rămas captive în trecut.

Notă pentru cititorii neobișnuiți cu honorificurile japoneze: -san este un sufix neutru și respectuos, comparabil cu „domnul/doamna”, în timp ce -kun era folosit pentru băieți, subordonați bărbați sau colegi foarte apropiați. Pentru că implică statut inferior, folosirea lui -kun doar pentru bărbați, nu și pentru femei, codifică subtil ierarhia.

Puterea invizibilă a felului în care îi strigăm pe oameni

O formulă de adresare nu este doar o etichetă. Cuvintele poartă putere.

A-i striga pe subordonații bărbați -kun definește implicit -san drept norma respectuoasă și -kun drept eticheta celor „sub aripa ta”. Faptul că femeilor li se spune -san, iar bărbaților -kun poate părea o diferență minusculă, dar distorsionează atmosfera întregului loc de muncă.

  • Conservă structurile de putere: limbajul însuși conține ierarhia, cimentând relația șef–subordonat.
  • Favorizează hărțuirea: sufixul transmite „ești unul dintre băieți” sau „încă ești un copil”, justificând—conștient sau nu—tonul superior.
  • Reînvie prejudecăți depășite: „Cutare-kun e ca familia; cutare-san (care poate renunța pentru a se căsători) e un outsider.” Această nuanță toxică persistă în subtext.

Pentru că vorbim astfel zilnic, efectul pătrunde adânc și modelează în tăcere cultura companiei. Și observă: aceiași supervizori îi strigă aproape sigur pe bărbații seniori -san. Sunt perfect capabili să schimbe formula când vor.

Trăim deja într-o eră în care juniorul tău îți poate deveni șef oricând. De fapt, mulți manageri conduc persoane mai în vârstă decât ei.

Ce câștigi dacă rămâi agățat de „juniorii primesc -kun, seniorii -san”? Chiar vei face schimbarea la -san în clipa în care persoana pe care o numești -kun devine managerul tău?

Am văzut oameni care au încercat exact asta. Să urmărești un bărbat de vârstă mijlocie cum își upgradează brusc honorificul de îndată ce cineva îl depășește—cocoșându-se în fața unui titlu care contează doar în interiorul companiei—este la fel de stânjenitor ca un adolescent prins pe picior greșit de un nou regulament școlar.

Dacă îi tratezi pe toți cu respect de la început, chiar și dacă un fost subordonat devine șeful tău, nu vei simți rușine sau umilință.

Ce s-a întâmplat când am trecut la „-san” pentru toată lumea

Acum zece ani am început deliberat să-mi strig subordonații și colegii bărbați cu -san.

La început mi s-a părut stângaci, dar beneficiile au apărut rapid.

  • Instinctiv i-am tratat cu un respect constant.
  • Conversațiile cu juniorii au devenit mai echilibrate, dialogul a curs mai ușor.
  • Nevoia de a poza sau de a-i pune la punct s-a estompat, iar încrederea s-a construit mai repede.
  • Mai presus de orice, nu mai trebuia să inventez scuze pentru a folosi honorificuri diferite în funcție de gen.

Am fost surprins să observ cum mi s-a schimbat propriul mod de gândire. Modificarea honorificului mi-a schimbat percepția asupra persoanei. Este mai mult decât etichetă; este o practică mică ce remodelează cultura organizațională.

Actualizarea formularelor de adresare în societatea de azi

Într-o epocă ce prețuiește diversitatea și incluziunea, „bărbații primesc -kun, femeile -san” este vădit depășit.

Privește peste granițe: în culturile anglofone, formulele Mr./Ms. încă indică genul sau starea civilă. Chiar și acolo, mediile de afaceri moderne folosesc tot mai des prenumele, iar în Regatul Unit un honorific neutru de gen—Mx. (pronunțat „mix” sau „mux”)—s-a răspândit din 2015. Tendința merge spre respect uniform și plat.

Această schimbare împiedică tratarea bărbaților drept „unul dintre băieți” în moduri care scuză comportamente nepotrivite și împiedică plasarea femeilor în afara grupului ca excepții. Ajută la prevenirea hărțuirii, face locul de muncă mai prietenos și crește implicarea angajaților tineri.

O propunere: spune-le tuturor „-san”

Concluzia e simplă.

  • Strigă subordonații bărbați și femei în același fel: cu -san.
  • Nu trata asta ca pe o regulă formală, ci ca pe o poziție fermă de respect egal pentru toți.

Felul în care îi strigi pe oameni pare o banalitate, dar modelează aerul și relațiile din organizație. Aristotel spunea că acțiunile repetate devin obiceiuri, iar obiceiurile modelează caracterul. Înlocuirea lui -kun cu -san e un pas către un mediu mai sănătos și către un caracter care îi respectă pe toți.

Concluzie

Formulele de adresare sunt forțe invizibile care structurează relațiile.

Să le spui subordonaților bărbați -kun distorsionează evaluarea și relațiile și nu e compatibil cu egalitatea de gen.

Nu ignora senzația de disconfort. Începe prin a schimba felul în care îi strigi pe oameni. Acel gest mic plantează respect și încredere—și hrănește o cultură orientată spre viitor.

Dacă faci parte din generațiile mai vechi, poate părea incomod la început. Dar după ce faci tranziția, bărbații care se agață de -kun vor părea prinși în propria fantezie de superioritate. Acea umilință nou-descoperită nu te rănește niciodată.

A venit timpul să pensionăm cultura „doar bărbații juniori primesc -kun”. Noua normă este să le spui tuturor -san.