Introducere

În partea precedentă am confirmat că EUC este prototipul dezvoltării cetățenești, iar Kami Excel îl întruchipează. Întrebarea următoare este simplă: A fost Kami Excel cu adevărat „negativ”?

Răspunsul este nu. Kami Excel în sine nu a fost rău. A fost un salvator care a oferit o creștere spectaculoasă a productivității pe teren. Căderea sa în „moștenire negativă” nu a fost cauzată de limitele Excel, ci de lipsa guvernanței organizaționale și de alfabetizarea IT scăzută la nivelul societății.

Dacă privim mai atent, termenul Kami Excel este o etichetă de ironie născută ulterior. Dacă am fi trăit într-o societate în care toată lumea înțelege formule și VBA, ar fi putut rămâne o platformă ideală pentru automatizare rapidă.

Seria completă

De ce a fost Kami Excel un salvator

În anii 1980 și 1990, multe companii japoneze s-au confruntat cu realitatea că departamentele IT nu puteau susține toate procesele de business.

  • Talentele IT erau cronic insuficiente.
  • Sistemele critice erau rigide, iar chiar și modificările minore necesitau luni întregi.
  • Activitățile zilnice se schimbau constant; viteza era crucială.

În acest context, Excel a devenit un instrument de intervenție extrem de puternic. Echipele din teren construiau formulare, automatizau calcule cu funcții și scriau macro-uri la nevoie. Puteau „opri sângerarea” fără să aștepte după IT.

Prin urmare, Kami Excel a fost arma cu care oamenii din linia întâi au spart blocajele IT ale organizației.

Originea denumirii „Kami Excel”

Un detaliu esențial: nimeni nu își numea fișierele „Kami Excel” la momentul creării lor. Pentru autori, Excel era salvatorul, un artificiu ingenios sau dovada efortului colectiv.

Termenul s-a răspândit abia mai târziu. Când fișiere personalizate au rămas fără creatorii lor și nimeni nu le mai putea descifra, oamenii au început să le numească astfel, cu ironie. Așadar, Kami Excel nu descrie problemele reale din teren, ci este o etichetă retrospectivă adăugată ulterior.

În esență era un „sistem citibil”

Formulele Excel și VBA nu sunt criptograme misterioase. Cu o alfabetizare IT de bază, oricine le poate citi.

Dacă societatea ar fi acceptat ideea că „e normal să citești și să scrii formule”, Kami Excel ar fi rămas un dispozitiv transparent de automatizare pe care oamenii din teren l-ar fi putut perfecționa împreună. Cu alte cuvinte, Kami Excel ar fi putut fi instrumentul ideal de productivitate, dar lipsa alfabetizării l-a transformat într-un personaj negativ paradoxal.

Cum s-a transformat salvatorul în moștenire negativă

Realitatea, desigur, a fost alta:

  • Chiar și inginerii evitau uneori funcțiile și VBA-ul specifice Excel.
  • Fișierele care „ar fi trebuit să fie ușor de înțeles” au devenit treptat cutii negre intangibile.
  • Generațiile următoare nu au mai putut decât să le indice cu degetul și să le ironizeze drept Kami Excel.

Kami Excel nu a fost vina Excel. A fost un miraj creat de lipsa de educație și de guvernanță.

Drumul către moștenire negativă

În timp, această armă improvizată s-a transformat în risc organizațional:

  1. Umflare și opacitate — Mii de celule pline de formule făceau imposibilă înțelegerea ansamblului.
  2. Personalizare — Odată ce autorul pleca, cunoștințele dispăreau.
  3. Lipsă de guvernanță — IT le considera „unelte neoficiale”, lăsând probleme de securitate și audit nerezolvate.

Astfel Kami Excel a devenit o moștenire negativă inevitabilă pentru organizație.

Limitele tehnice au alimentat fenomenul

Structura Excel avea și limitări care amplificau efectul de cutie neagră:

  • Lipsa unui schema: fără constrângeri ca într-o bază de date, coloanele se multiplicau haotic.
  • Control al versiunilor inexistent: fișierele erau copiate la nesfârșit, fără istoric consolidat.
  • Puțină proiectare operațională: lipsa controlului accesului sau a tranzacțiilor făcea ca fișierele să fie slabe ca sistem de referință.

A rula operațiuni critice în Excel era forțat; depășirea granițelor sale a accelerat fenomenul Kami Excel.

Structura perenă pe care o arată istoria

Povestea Kami Excel ne arată că „salvarea pe termen scurt” și „datoria pe termen lung” sunt fețele aceleiași monede.

Nu uita însă că termenul este o ironie târzie. Într-o societate cu alfabetizare IT extinsă ar fi rămas un erou. Nu a fost doar o poveste despre eșec, ci despre pionieri din linia întâi ale căror reușite nu au fost instituționalizate.

Această realitate nu s-a schimbat. Societatea nu va dobândi peste noapte alfabetizare IT universală. De aceea, când adoptăm platforme moderne no-code, low-code sau RPA, trebuie să evităm repetarea aceluiași tipar.

Salvatorii și generatoarele de moștenire sunt separate de o margine foarte subțire. Aceasta este lecția istorică pe care nu trebuie să o uităm.

Următoarea parte: Lumini și umbre ale platformelor moderne de dezvoltare cetățenească (Partea 3 din 7)